DESPRE

FEST:IN este un festival in casa, pe timp de iarna, cu specific de vara. Oamenii mari spun ca e ludic. Noi am zis ca ne place. Totul s-a nascut cu o simpla intrebare: ce incape intr-o casa? Si atunci, fara prea multa vorbaraie, ne-am pus palariile pe cap, nasurile de clovni, barbile lungi si, cu bastoanele in maini, am pornit la pas saltat pe strazile Clujului.

Ne-am deschis larg ochii si am visat o lume de arlechini. Am intalnit actori si regizori. Ne-am pus ochelarii la ochi si am privit atent la ei. Atunci am zis “sa fie teatru!”. Am pornit mai departe. Si tot mergand noi asa, am ajuns intr-o piata mare, unde niste hipsteri au vrut sa ne fure barbile. Dar noi ne-am ascuns intr-o debara, ca sa vorbim despre teatru. Cand colo, iata, debaraua era fermecata si a inceput sa ne imbrace cu haine care mai de care. Asa am scapat de hipsteri. Atunci am zis “sa fie targ vintage!”. Cu noile haine pe noi am vizitat stanca bradului plutitor si ne-am odihnit. Am auzit un cantec: era baiatul cu fluierul fermecat. Si ne-a fermecat! Atat de frumos incat am inceput sa vedem ziduri pictate. S-am strigat deodata”sa fie ateliere de arta!”. Dar ce sa vezi? Vremea s-a intunecat si a inceput sa ploua. Ne-am intristat si ni s-a facut dor de copilarie. Cand stateam pe creta au aparut jonglerii si ne-au inveselit. Am zis “sa fie spectacol!”. Dupa ce au plecat, s-a lasat linistea, urmata de ecoul rasetelor noastre in hohot. Eram doar noi si rasul. Fara atmosfera. Atunci am decis “sa fie muzica!”. Pe cand soarele se scufunda in spatele cladirilor, au venit oamenii pe roti si ne-au impartit cercei, margele, teci pentru telefoane si petru tablete, bratari si tablouri. Am hotarat “sa fie un targ si mai mare!”. Cand au plecat, deja luna era cocotata pe stalpul din piata. Pierdusem drumul spre casa. De dincolo de statuie s-a apropiat de noi ratiunea. Ea ne-a arat ca drumul ni se incurcase sub barba. Am iesit din piata, ratiunea a chemat un cal. I-am facut cu mana si  i-am multumit. Atunci am zis ” doar prin joc si joaca vom gasi intelegerea!”.

Ne-am linistit. Cu darurile in brate, am traversat podul spre casa. Am urcat la pas, usor, cu zambetul pe buze. La poarta ne-am oprit, am batut cu bastoanele de trei ori, am masurat casa bine din priviri si, atunci, ne-am zis:  la curtea Potpourri se deschid portile pentru un FEST:IN, care sa tina, ca-n povesti, trei zile si trei nopti!